Despre competiție și performanță

Ați jucat vreodată șah cu calculatorul? Sau orice alt joc? Oricât de bun ar fi programul calculatorului și oricât de provocatoare ar fi partida, la sfârșit tot rămâi cu impresia că lipsește ceva… Iar ceea ce lipsește este chiar adversarul, energia celuilalt cu care vrei să te măsori.

 

Concursul este cea mai bună motivație pentru a învăța

Educația de performanță nu înseamnă doar lecții bine ținute, exerciții și probleme suficiente și predate la timpul potrivit ci înseamnă, dincolo de toate acestea, abilitatea de a canaliza atenția și voința  copilului către zone care îi sunt proprii și care trebuie cultivate cu folos. Iar dintre toate variantele de motivare a copiilor pentru învățare, concursul este de departe cel mai eficient. Dar ca să participi și să fii bun la concurs nu e destul „să știi”; trebuie să ai curaj, voință, metodă și, în general, „să știi mai bine”. De cele mai multe ori trebuie să ai și imaginație!

 

Evident, nu e nimic nou în cele spuse mai sus; cu toții am participat la campionate sportive între clase, școli sau cartiere, cu toții am făcut la un moment dat o pasiune pentru un anumit joc, cu toții mai participăm la câte un concurs. Iar dacă nu participăm direct, le urmărim la televizor… Dar când vorbim despre concursurile din zona științelor exacte, reprezentarea se schimbă puțin; ne imaginăm că acolo trebuie să fie ceva diferit; că nu mai contează celălalt/ceilalți, că cel mai important e ceea ce ai reușit să înveți etc. De fapt nu este așa. Competițiile respectă aceleași principii indiferent dacă sunt competiții de alergare, de schi, de matematică sau de poezie.

_

_

Toate concursurile păstrează spiritul jocului

Desigur, fiecare concurs va avea propriul său specific, dar toate trebuie să fie organizate cu grijă pentru a-și atrage competitorii, toate trebuie să aibă reguli clare și unanim acceptate și trebuie să aibă participanți care să răspundă provocării. Și chiar dacă un concurs de matematică nu este spectaculos în desfășurarea sa, toate concursurile păstrează totuși  spiritul ludic.

Olimpiadele nu sunt pentru „tocilari”

La o acțiune trecută, un premiat la Olimpiada Internațională de fizică ne spunea că dacă ar fi fost „tocilar” n-ar fi ajuns acolo. Atunci nu am înțeles la ce s-a referit, dar acum știu că vorbea despre acest „a fi competitiv” pe care „tocilarii” nu îl au. Și am mai înțeles că ceea ce putem noi să facem pentru ca performanțele lor să crească este să investim în concurs, adică  în olimpiade.

_

Vom investi în dimensiunea festivă a Olimpiadei

Și exact asta vom face – o să îi dăm Olimpiadei dimensiunea festivă care să îi atragă pe toți copiii cărora le place să concureze, o să-i ajutăm pe cei care investesc timp și energie în organizarea acestor evenimente și o să-i susținem pe cei care îi pregătesc pe copii pentru concurs. Performanța fără antrenor bun nu există în niciun domeniu. Începem deocamdată prin a-i felicita pe cei care i-au pregătit pe medaliații de anul acesta și prin a le oferi un mic cadou de Crăciun! Sărbători Fericite, Domnilor Profesori! Ne vedem la Olimpiadele din 2013!